Buna, eu am 14 ani si aceasta este o poveste despre sentimentele mele ascunse fata de un baiat de care m-am indragostit.
Totul a inceput in urma cu doi ani, cand diriginta m-a mutat in banca cu un baiat, acesta imi era un amic foarte bun, glumeam foarte des cu el si el cu mine, cateodata radeam atat de tare la glumele lui incat rada si el, uneori chiar degeaba. Cu timpul am ajuns sa ne intelegem foarte bine, iar cand ma uitam in ochii lui caprui, pur si simplu zambeam, asa, fara motiv, dar zambeam. Mai tarziu am ajuns sa imi dau seama ca il plac, asta tot in clasa a VI-a. Stiu ca pare cam ciudat, ca o fata de 12 ani sa spuna ca ii place de un baiat, iar acela este colegul ei de banca, dar este adevarat. In fine, nu eram chiar asa de indragostita, eram totusi prea mica ci cred ca inca sunt, dar asta nu conteaza pentru mine.
Mai traziu, in clasa a VII-a, pot spune ca , m-am indragostit mai mult de el, de ochii lui, de caracterul lui.
Intr-o seara vorbeam prin mesaje, iar la un moment dat mi-a spus ca vorbeste cu o fata care ii trimite incontinuu poze cu ea si emoticoane de dragoste. acea fata a scris la status initiala numelui sau si initiala lui. Chiar in acel moment am devenit foarte geloasa si nu ii mai raspundeam cu " :))) " ci raspundeam mai urat. Daca el imi spunea ca se plictiseste eu ii spuneam sa vorbeasca cu ea. La un moment dat m-a intrebat ce am, dar eu foarte geloasa am raspuns " N-am nimic. Vorbeste cu ea ! ". Cred ca si-a dat seama ca sunt geloasa si mi-a spus " Scuze, ea a pus prima " eu l-am intrebat ce a pus, mi-a raspuns " un status cu numele noastre" . Cu lacrimi in ochi i-am mai trimis un mesaj " Si ce ? Nu e ca si cum am fi impreuna sau te-as place de imi dai socoteala." . Stiu ca nu a fost bine, dar totul a fost pentru ca nu voiam sa afle ca il plac. Nu voiam sa stie ca il plac pentru ca suntem colegi de clasa si de teama sa nu rada ceilalti colegi de mine, inclusiv colegii din celelalte clase. Ei bine, de atunci au trecut cateva luni, dar inca nu am vorbit cu el despre asta, inca ma prefac ca suntem doar amici si glumim, inca nu si-a dat seama ca il plac dupa modul in care ma uit la el si zambesc, dupa modul in care ma pierd in ochii lui...
Sper ca intr-o zi sa imi fac curaj si sa ii spun tot ce simt pentru el, nu ca sa fim impreuna, ci ca sa-mi eliberez sufletul de aceasta povara, adica nu chiar o povara, dar nu pot vorbi sau fi cu alti baieti pentru ca in oghii lor ii vad pe al lui. Mereu adorm seara cu el in gand, cu moduri in care incerc sa-i spun ce simt, cu momente in care suntem impreuna si ma saruta pasional, dar acestea sunt doar vise, vise care sper ca vor deveni realitate.
Ma gandesc sa ii spun adevarul cand vom termina clasa a VIII-a, cand vom fi la liceu, cand nu vor mai fi colegii care sa rada de faptul ca m-am indragostit tocmai de fostul coleg de banca... Si daca voi reusi sa ii spun iar el sa nu simta nimic ( ceea ce cred ca se va intampla sigur ), dar va accepta sa fim impreuna, stiu de pe acum ca un singur lucru nu-mi doresc de la el: dragoste din mila.
Ei bine, pot spune ca prin aceasta "poveste" m-am usurat putin, pentru ca am scris ce simt pentru el.

Chiar daca probabil aceasta postare nu va fi citita de nimeni, eu ma simt putin usurata ca am dat frau liber sentimentelor. " M9i-am luat o piatra de pe suflet." Tot ceea ce am scris nu am scris din minte, ci din suflet.
Chiar daca am doar aproape 14 ani, eu pot spune ca il iubesc.

Daca totusi, cineva va citi aceasta postare, va rog, nu lasati persoana iubita sa va scape printre degete, nu suferiti in tacere privind acea persoana cum se tine de mana, cum saruta o alta, spuneti ceea ce simtiti.

publicata in 2015-12-23

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'The first duty of love is to listen.'
  ~ Paul Tillich
• 'What lies behind us, and what lies before us are tiny matters compared to what lies within us.'
  ~ Ralph Waldo Emerson
• 'A successful marriage requires falling in love many times, always with the same person.'
  ~ Mignon McLaughlin