Am gresit in viata mea, mult , cel putin asa cred eu deoarece daca ar fi sa dau timpul inapoi nu m-as mai indragosti niciodata.
Eram doar o tanara copila iesita de pe bancile scolii, cand am inceput sa ma cunosc mai bine cu un fost coleg de scoala generala. In afara numelui sau nu stiam nimic despre el, insa odata cu trecerea timpului l-am perceput ca fiind un barbat cult si atragator. Initial am crezut ca ii place viata extraordinar de mult, ii placeau distractiile nespus de mult, mergea relatia noastra minunat pentru ca si eu eram la fel, imi placea sa ma distrez.

Nu am inteles niciodata cum s-a petrecut acea ruptura imensa intre noi, pentru ca din punctul meu de vedere eram cei mai fericiti impreuna. Ceea ce s-a imprimat in mintea mea era glumele lui iesite din comun in ultima perioada, gesturile lui urate in ceea ce privea relatia noastra.. faptul ca el se schimbase, si faptul ca eu , vis-a-vis de comportamentul lui derutant il iubeam al naibi de tare. I-am iertat chiar si alte femei, pentru ca da stiam din spusele lui, ca eu sunt femeia aleasa de el, simteam asta, doar ca nu l-am inteles niciodata de ce a mers atat de departe.
Inima mea era doar a lui, ochii mei erau doar pentru el si urechile mele il auzeau doar pe el. in momentul il care m-am cunoscut cu el mi-am dat oarecum seama ca el este DEMONUL INGERULUI MEU, dupa doar cateva discutii cu el, stiam ca nu suntem compatibili doar ca ii doream trupul si inima si sufletul , simteam ca va fi bine ca ne vom completa, m-am schimbat mult pentru el, pana la extrem , devenisem o "femeie usoara" doar in fata lui, pentru ca il vroiam cu orice pret.
Cu timpul inima mea nu a mai suportat frustrarile aduse de el, ma adusese intr-un punct unde nu mai puteam depasii nici macar pentru frumusetea lui, am hotarat sa ne despartim, despartire in urma careia am suferit mult, incercand sa ma regasesc intr-o alta relatie, si da am facut-o mi-am facut o alta relatie , dar inima mea era tot la el, il vedeam tot timpul in fata ochilor mei nici macar in vis nu eram linistita sperand totusi sa depasesc aceste momente timp de 4 ani zi de zi am trait un fel de "amagire".
Mi-a facut mult rau si totusi uitasem asta, vroiam doar sa ma mandresc cu el, era barbatul la care visam era ingerul meu. Ma saturasem sa traiesc asa cu gandul la el in permanenta, desi aveam alt barbat in dreapta mea, intr-o buna zi , 12 mai m-am intalnit cu el, ne-am reluat relatia. Doar ca acea dorinta de a`l avea nu mai era atat de puternica, dar totusi era undeva ascunsa o mica parte in inima mea. Am observat cum anii au trecut peste noi , totul se schimbase doar ca el ramasese la fel de "fustangiu" iar sufletul meu se dezobisnuise de aceste lucruri murdare.
Am continuat insa in speranta de schimba gandurile lui, dar in zadar, nu puteam schimba nimic la el, iar eu nu eram ca el, ma saturasem sa lupt pentru imposibil. Cu toate astea nu eram sigura de ceea ce vreau sa fac, dar aflarea unui lucru dezgustator, faptul ca el era un fel de PESTE , lucru pe care el mi laa spus, probabil in speranta ca voi accepta sa fiu si eu una dintre respectivele m-a facut sa ma simt umilita, m-a facut sa-mi dau seama ca oricat de mult ai iubi o persoana nu se merita sa suferi.
A trecut dinou un an de la despartire, el si-a dus planul la bun sfarsit, si anume ca este intr-o relatie cu o fata care ii face pe plac, probabil asta vroia si de la mine, sa ma prostituez pentru el, dar in locul acestui lucru mi-am reluat relatia mea linistita, pentru ca dorinta mea de viata si speranta s-a indreptat asupra iubitului meu un barbat linistit care isi doreste o familie nu o CURVA, nu prostitutie.
Cu toate astea el inca incearca sa dea de mine, doar ca totul este prea tarziu, desi inima mea va avea intotdeauna ceva pus deoparte pentru el, caci l-am iubit si inca il mai iubesc, si nu o sa il uit niciodata, doar ca nu ne potrivim. In acea revedere imi spunea ca in toti acesti ani in care nu am mai pastrat legatura s-a gandit la mine, ma alinta, si parea fericit, al fel si eu i-am marturisit tot ce am simtit, faptul ca vreau ceva cu el, ca nu mai pot tine cu aceeasi tarie la altcineva, insa am ajuns la concluzia ca fiecare iubire este diferita.
Intrebari la care nimeni nu imi poate raspunde , nici el , nici eu , niici altcineva ar fi :
Oare m-a iubit vreodata cu adevarat?
Oare m-a uitat , sau oare se gandeste la mine cu aceeasi tarie cu care inca ma mai gandesc si eu?
Si oare va exista vreo sansa sa se schimbe vreodata?
Oare trebuia sa ma prostituez sa-l fac sa ma inteleaga?
Daca ar fi stiut cat tin la el, si cu cata dragoste vreau sa-l pastrez mi-ar mai fi gresit?

Macar numele lui sa-mi ramana o amintire, Gabriel, il voi iubi pana la moarte cu speranta ca si dincolo de aceasta viata vom avea o relatie, cu tot ce mi-a facut nu il pot ura dar nici ierta, desi as mai vrea macar o intalnire, macar un sarut macar o alintare din partea lui!

publicata in 2015-06-03

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'To keep your marriage brimming,
  With love in the loving cup,
  Whenever you're wrong, admit it;
  Whenever you're right, shut up.'
  ~ Ogden Nash
• 'Love is the great miracle cure. Loving ourselves works miracles in our lives.'
  ~ Louise Hay
• 'The love that lasts longest is the love that is never returned.'
  ~ Somerset Maugham