CAPITOTLUL I:
Vreau sã spun de la bun început ca nu este o fantezie de-a mea, ci este real, sunt cele mai frumoase momente ale vietii mele pe care le-am trait si continui sa le traiesc, alaturi de iubita mea, fata care ma face sa simt cele mai frumoase lucruri posibile, pe care un om normal, bineinteles, neindragostit nu le poate simtii. M-am gandit ca v-ar incanta sa-mi cunoasteti povestea, asa ca am sa v-o povestesc in intregime, moment cu moment.

CAPITOLUL II:
Eram prin clasa a VI-a, sunt o fire foarte sociabila, si imi facusem un nou grup de prieteni. In vacanta de vara dintre clasa a VI-a si a VII-a eram afara cu acei amici si aflasem ca Ovidiu, un baiat din grupul nostru are o verisoara din Bucuresti, pe nume Iulia, care urma sa vina in vacanta la el.
Seara urmatoare cand am iesit, am cunoscut-o, sincer sa fiu nu am simtit senzatia aia ca imi place sau ceva gen, asa cum spun baietii "Mama ce buna e", era doar o relatie de prietenie. Dupa acea seara in care nu prea am vorbit pentru ca e foarte certareata si tocmai se certase cu Ovidiu dintr-un motiv banal, a plecat spre casa(Nu ca criticati ca nu am condus-o acasa dar aveam 13 ani, nu ma prea aveam treaba cu lucrurile de genu') :D.
Cand ajung acasa, in aceasi seara, aveam un mesaj pe telefon si mai multe apeluri, un numar pe care nu-l aveam in agenda, am sunat inapoi si era Iulia, facuse rost, de fapt imi "furase" numarul din telefonul varului sau. Am vorbit noi mai mult si stiti cum sunt conversatiile unor copii... Da, da, numai chestii puierile dar care pentru noi la ora aceea insemnau destul de mult. Am continuat sa ne intelegem, aveam destul de multa incredere unul in altul, dar cum fiecare lucru frumos are si un sfarsit, ea la sfarsitul vacantei trebuia sa se intoarca la Bucuresti. Nu am sa va povestesc perioada cat nu ne-am vazut pentru ca este irelevant si totusi, actiunea se axeaza pe noi doi.

CAPITOLUL III:
In urmatoarea vacanta, cea de Craciun, ne-am vazut din nou si fara sa discutam prea mult, adica nu discutasem deloc, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne luam in brate si ne-am pupat, nu sarut d-ala de care va imaginati voi in acest moment, ci ceva gen cum pupi icoana in Biserica. Doar atat ne-am vazut in acea vacanta, dupa ceva care trebuie mentionat este ca in perioada dintre acel moment si urmatoarea data cand ne puteam vedea ne-am certat destul de rau.

CAPITOLUL IV:
A urmat vacanta dintre a VII-a si a VIII-a, deja ne mi marisem, gandeam altfel, in schimb ne retinea ceva sa nu ne vedem, da, orgoliul... In final eu n-am mai rezistat, am luat initiativa(Ca de aceea sunt baiatul din ecuatia noastra) si faceam in asa fel incat sa ne intalnim intamplator (intamplator credea ea, dar totul era planuit de mine). In acea vara am avut cateva momente frumoase, ne sarutam, ne tineam de mana, ne purtam de parca eram impreuna, dar nu ne expuneam. Acea vacanta a fost in mintea mea de atunci cea mai frumoasa, nestiind ceea ce imi va rezerva urmatoarea, trebuie sa precizez ca aproape de data de 10 septembrie 2013 ne-am certat iar, tipic noua. De data asta a fost destul de serios...

CAPITOLUL V:
Nu ne mai vorbisem de la ultima cearta, tocmai trecusera examenele de admitere la liceu, si voiam sa vorbesc cu ea despre asta, am sunat-o, mi-a raspuns cu aceeasi voce calda si placuta care o avea in fiecare moment al zilei sau al noptii, am vorbit, norocul meu a fost ca era calma atunci si ne-am putut intelege :)). Am hoatarat sa ne vedem si sa vorbim cand vine ea la le vara-su. In acea vacanta toata situatia dintre noi s-a schimbat categoric, in bine. Am iesit mult mai des, usor, usor am inceput sa ne expunem, pana cand am fost destul de pregatit emotional si mi-am facut curaj sa ii fac clasica dar totusi, minunata propunere care poate aduce fericire dar si tristete de a fii impreuna... a acceptat, nu pot explica cum m-am simtit in momentul ala, a fost un sentiment de nedescris, apoi am sarutat-o cum nu o mai facusem pana atunci.

CAPITOLUL VI:
Trecuse ceva timp si noi vorbeam non-stop, eram dependenti unul de altul, nu stiam cum sa facem sa petrecem mai mult timp impreuna, orice faceam, in orice miscare o regaseam pe ea, trecusera cateva luni de cand eram impreuna, deja o puteam numi iubire, chiar si daca era distanta, sentimentele noastre erau mult mai puternice decat orice obstacol, nu pot sa zic ca nu au existat si anumite divergente intre noi, dar am trecut cu usurinta peste ele.

CAPITOLUL VII:
Acum un nou capitol, trist de data asta... Acum exista o noua problema, ea era si este la un liceu renumit din Bucuresti si anume "Virgil Madgearu", eu intrasem in Caracal la "C.N. Ionita Asan". Ea nu prea a fost de acord pentru ca o stresa ideea ca eu pot avea contact cu alte fete, eu facusem cateva greseli si nu prea ne mai intelegeam, trecusera aproape 6 luni de cand eram impreuna, cu toate ca ne certam zilnic nu puteam sta unul fara altul. La 3 zile dupa ce facusem 6 luni, am ales sa ne despartim, a fost greseala mea pe care si acum o regret, puteam repara atunci, dar am crezut ca e mai bine asa. Ne vorbeam, nu ne puteam abtine, dar pana la urma, am hotarat ca nu e bine ceea ce facem, noi eram despartiti dar vorbeam, nici unul dintre noi nu isi putea continua viata cu altcineva in acest mod. Nu ne-am mai vorbit, ea dupa vreo luna isi facuse alta relatie, chiar daca nu vorbeam, si ne blocasem peste tot, imi facusem un alt cont de facebook pentru a o urmari, stiam ca inca se mai gandeste la mine. Nu are rost sa spun prin ce perioada HORROR am trecut in cele 3 luni in care am fost despartiti, ganditi-va ca nu am avut nicio alta relatie in aceasta "pauza", au fost momente in care am cedat si i-am dat mesaje cu ceea ce simteam, dar fara niciun raspuns din partea ei...

CAPITOLUL VIII:
Au trecut 3 luni de la despartire, urma vacanta de Paste si intamplator am aflat ca va veni aici cu ocazia aceste sarbatori. Nu ne-am vazut deloc pana vineri seara, ne-am intalnit la un local de aici, era mai frumoasa ca niciodata, parul ei roscat, fata acea fina ca de catifea, buzele care aveau un ruj nesimtit de rosu si pe care eram gelos ca ii poate atinge gura. Am incercat pe cat de posibil sa fiu indiferent, dar in zadar.. de nervi am plecat acasa cred ca de la ora 23:00, pe la 02:00 imi suna telefonul, cand vad, ce credeti, era Iulia... Voia sa plece acasa si niste ratati pe care atunci cand ii voi prinde parte-n parte o sa-i bat nu o lasau sa plece. Cand am auzit asta in 5 minute am fost si imbracat si ajuns in locul unde era ea, am luat-o de acolo si am plecat. Eu am facut tot posibilul sa lungesc drumul, ea nu a obiectat cu nimic, nu stiu cum, in timp ce mergeam, am luat-o in brate, si am vrut sa o sarut, dar s-a tras si mi-a spus sa nu ma intind, deja eram trist si ma resemnasem, dar nu am aratat asta. Ne-am oprit pe o banca sa mai vorbim, a trecut ceva timp si in final, nu stiu cum, dar am reusit sa o pup, ea initial s-a supatat, a vrut sa plece dar m-am dus dupa ea, au urmat mai multe saruturi pana cand a ajuns acasa... incepusem sa-mi recapat increderea in mine. Urmatoarele zile ne comportam din nou ca si cum am fii fost impreuna, era un joc. Pana cand mi-a spus ca nu vrea sa mai continuam prostia asta si sa nu ne mai vedem. Am acceptat pentru ca nu o puteam scoate la capat cu ea. Seara urmatoare mi-a facut extrem de multi nervi pentru ca iesise cu un retardat care nu-l suport. In acea seara am rugat-o sa fie ultima seara cand ne mai vedem. Asa a si fost, ne-am vazut, am vorbit(eu mai mult) si i-am spus "Ziceai ca nu iti place prostia asta de joc, hai sa-l facem realitate atunci, sa o luam de la 0, sa mai dam o sansa). A urmat un moment de tacere dupa care a acceptat, in sfarsit am simtit ca acel gol din suflet se umplea din nou, fata alaturi de care am trait cele mai frumoase momente ale vietii, era din nou a mea. Acum suntem impreuna, si pe data de azi 16.05.2015 facem 9 luni impreuna, cu aceasta ocazie, prin acesasta povestire, iubita mea, iti urez un sincer si calduros:
La multi ani iubuta mea!💚
Stiti ca ziceam la inceput ceva de genul "Cum bine stiti ca orice lucru frumos are si un sfarsit" ei bine sper ca urmatorul sfarsit al relatiei dintre noi sa fie la moartea amandurora. Te iubesc Iulia!

publicata in 2015-05-15

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'When you love someone, all your saved-up wishes start coming out.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'The greatest thing you'll ever learn
  Is to love and be loved in return.'
  ~ From 'Unforgettable with Love' Natalie Cole
• 'The first duty of love is to listen.'
  ~ Paul Tillich