Am sa incep prin a va sfatui pe voi, cei care realizati dragostea adevarata, va sfatuiesc sa luptati, sa luptati cu toate armele, cu voi insiva, cu tot ceea ce e necesar pentru a pastra coltul de rai in care va scaldati. Va scriu aceasta poveste din dorinta de a va inspira si sper din inima sa nu faceti ca mine.

Putini stiu, putini gasesc, putini simt, putini realizeaza, toata lumea insa o cauta, acea "the one and only, true love", dragostea adevarata. Unii o cauta neincetat si nu o gasesc toata viata, altii o gasesc si stiu sa fructifice oportunitatea, iar altii ca mine...trec pe acolo si dupa ce au trecut nu o mai pot avea. Dar sunt fericit si mandru si pot sa spun cu mana pe inima...DA, am trait, am simtit, simt.

Povestea mea incepea intr-o zi insorita de vara, cand razele blande si calde ale soarelui se strecurau printre frunzele mari ale artarilor sa ajunga sa ii mangaie chipul suav, parul blond si zambetul de un alb stralucitor, la un restaurant, la o masa cu doi prieteni si EA. A fost dragoste la prima vedere, cu toate ca eu afland ca este fiica unui om instarit si respectat in oras, o sicanam si in orgoliul meu de mascul nu am lasat sa se vada cat de mult imi placea ea defapt, eram retinut, putin timid. Una din sicanele mele grosolane a ajuns sa atinga o coarda sensibila al orgoliului feminin pe de-o parte, pe de celalalta parte a avut un sentiment de placere totusi, in acea zi s-a ridicat si a plecat. Nu avusesem curaj sa o abordez cu delicatete asa cum mi-as fi dorit si imi reprosam zile la rand asta dupa primul nostru contact. Am facut rost de numarul ei de telefon dar nu aveam curaj sa o sun. Apoi, intr-o zi, cand ma plimbam mandru prin oras, o vad, inima tresarindu-mi de bucurie, imi fac curaj si sun. Cu un glas suav imi raspunde, se simtea in vocea ei ca emana bucurie auzandu-ma, ma imbarbatez in sinea mea si ii spun: “deseara vii la club?”, am primit un raspuns cel putin surprinzator la vremea aceea pentru mine, “vii sa ma iei de acasa pe la 11”, fiind obisnuit sa fiu destul de increzator cu alte fete pe care nu trebuia sa le duc, ci doar le spuneam sa vina si se prezentau, ea a abordat altfel situatia, in acel moment am stiut, ea e speciala, nu e ca toate celelalte fete. Noaptea a decurs minunat, am si facut dragoste in acea seara, i-am spus ca am un sentiment ciudat si pentru prima data simteam cu adevarat si nu m-am sfiit sa ii declar iubirea si am spus “Te iubesc!”. Am fost la fel de surprins sa aud ca imi raspunde la fel, cu aceleasi cuvinte mari, cu o semnificatie colosala pentru amandoi. Au urmat momente minunate petrecute impreuna in urmatoarele luni, eram indragostit tare de ea, o iubeam enorm, doar ca la fel ca orice barbat am gresit, si nu ma refer la faptul ca as fi fost cu alta, ma refer la greseala pe care la un moment dat o facem toti, noi barbatii, si anume ca luam totul DE-A GATA. Aici a inceput declinul, in momentul cand am simtit ca e a mea, cand stiam ca nu are ochi pentru altcineva, cand stiam ca sufletul ei era mereu langa mine......nu am mai luptat, si aici vroiam sa ajung defapt. Dupa ce am pierdut-o in disperarea meainca nu realizam de ce, imi stiam partial greselile dar eram atat de orb. Incerca cu disperare sa se agate de un fir sa mi-l poata intinde sa ma lege sa nu plec, dar eu ma indepartam de sufletul ei, de inima ei, de dragostea ei, fara sa stiu o impingeam. Eu nu ma luptam, nu stiam cum, gelozia ma apasa, frustrarile ma copleseau si pentru ea eu deveneam ceva ce nu isi mai dorea, cu toata iubirea care mi-o purta. Si a plecat. Ma macina cumplit, sufletul imi era sfarmat, imi venea sa ma ascund de lume, imi venea sa ma sinucid, simteam ca nu pot trai fara ea, dar cine sunt eu sa am dreptul sa imi iau viata? Doar Tatal Ceresc are puterea aceasta. Nici o alta fata nu o puteam suporta, nu era ea, pe altele nici macar nu le puteam vedea. Au urmat doi ani de chin, de incercari disperate de a repara ceva ce pentru mine a insemnat totul, fara prea mult succes.

Azi, sunt aproape doi ani si jumatate de cand nu mai e a mea, acum, am realizat defapt ca nu e greu sa imi doresc ceva, sa realizez ceva, nu e grea lupta pana acolo, defapt pana acolo nu e nici o lupta, batalia adevarata se da dupa, abia atunci cand o ai trebuie sa lupti cu adevarat, sa lupti sa fie a ta, sa lupti pentru dragostea ce ti-o poarta, sa iti amintesti fiecare moment important din viata ei, sa fii atent la EA. Asa cum si ea mereu e atenta la tine, chiar daca noi barbatii nu vedem, nu credem sau in cazul meu, nu am fost in stare sa realizez, desi vedeam si credeam, dar eu nu faceam nimic in privinta asta. Port in suflet o dragoste adevarata, mandru, mandru ca a fost a mea, mandru sa spun ca am trait asa ceva, dupa cum spuneam, altii cauta o viata si nu gasesc, eu am gasit, dar am gresit, povestea e lunga si presarata cu multe picanterii si obstacole pe care le-am depasit impreuna. Dar o iubesc la fel de mult ca in prima zi, la fel de mult ca in ultima zi din viata mea, si in de ajuns de mult incat sa o pot lasa. Voi lupta, toata viata mea, macar cateva momente daca as mai avea, o clipa m-ar insenina, si o voi iubi toata viata mea. Am ranit-o si m-a iertat, am ranit-o si nu m-am iertat. Inca ma suna sau imi mai scrie, dar dobitocul din mine spune altceva, nu pot sa merg din nou la ea, as face-o doar daca ar vrea si doar sa ii dovedesc iubirea, dar nu ma duc la o cafea si nu ma duc la cina cu ea, doar ca apoi sa nu pot pleca din nou acasa cu ea. Va veni si vremea mea, poate cand va mai dori ea.


Din inima va spun LUPTATI! Nu faceti greseala mea, deschide-ti ochii mari de tot, uitati-va ce aveti langa voi si daca nu sunteti convinsi mai uitati-va odata! Luptati! Nu faceti greseala mea!


publicata in 2015-03-13

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'I have been astonished that men could die martyrs for their religion - I have shudder'd at it. I shudder no more.
  I could be martyr'd for my religion. Love is my religion.
  And I could die for that. I could die for you.'
  ~ John Keats
• 'When you love someone, all your saved-up wishes start coming out.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'Love can be understood only from the inside, as a language can be understood only someone who speaks it, as a world can be understood only someone who lives in it.'
  ~ Robert C Solomon