..:)M-am trezit cand ceasul a inceput sa vocifereze ,iar cocosii sa devina prea nesimtiti pentru o dimineata goala de toamna.Am deschis ochii cu greu pentru ca nu doream sa pierd sirul visului.Era un vis pe care il visam neincetat de o vreme si se incadra la cele mai dorite vise de viata.Dureau genele si lasau in urma intuneric ravan ,iar vederea incetosata facea cunostinta cu o noua zi,un alt tainic inceput pe care trebuia sa il sorb cu blandete.Picioarele amortite de sedere curgeau incet spre parchetul lacuit in care puteai ,daca doreai, sa iti faci freza.Era atat de lucitor incat,spre ora 8 pe timp de vara aveai impresia ca tasneste lumina din el.Mainile prea cuminti si extrem de micute,isi cautau de zor imbratisarea cu inceputul.Era un inceput exact cum il gaseam in fiesce dimineata,cu mare pofta de tot ce inconjoara viata si tot ce cladeste existenta.Pasii au luat-o usor spre fereastra lasand in urma lor grele urme. Perdeaua matasoasa mangaia usor nasul care dorea cu orice pret sa miroasa toamna,sa miroasa acesta toamna pe care o vedem altfel decat multele toamne prin care am trecut .Privirea gusta pofticios din geamatul naturii.Frunze ametite nu-si gaseau locul parca in ciuda amintirilor.Se pare ca nimeni nu le avertizase ca acesta disperare le va duce undeva unde existenta lor va deveni o amintire trista.Si dansau dansul mortii lor cu atat descatusare de parca clipa numarata era una cu infinitul.Si curgeau parti din intreg de frunza in bucurie cu tristete ,pe drumul spre nicaieri desi imprastiate spre pretutindeni pentru totdeauna . Crengile goale certau de zor nesansa de a mai avea parte de mirifica haina in care sa-si coasa toate culorile ce se nasteau in anul de vegetatie spre binfacerea naturii.Pasari cantau trist plecarea,iar glasul lor striga disperat retragerea fortata de natura.Aripile lor lasau in urma vraja care se asternuse benevol pe intreg arealul existential si pe mine desigur.Cuiburi in care isi rostuise placerile vietii de primavara-vara devenise goale si dureroase ,iar acum doreau sa adorma in asteptarea unei noi vieti si totul incremenise intre vantul care isi deschidea larg poarta spre golul suprem al multor aripi stranse in serpuiri zgomotoase de planset autumnal.Si plangeau toate incheeturile naturii,si plangea suflet de anotimp pierdut.Toamna golise suflet de vara parca in ciuda bucuriei si acum se desfata cu trista mangaiere a visului plecat.Si plangeau frunze care se lasau duse de vant de cum lighioana rea le gonea din copaci.Si plangeau clipa de traire pe care nu o gustase din plin.Si strigau patimas stoluri de pasari impreuna cu stoluri de frunze si stoluri de vise.Unele in-colo,altele in-coace,unele una cu pamantul spre nicaieri ,altele una cu cerul spre departare ,iar celelalte una cu sufletul spre anotimp de ce o fi spre pretutindeni.Inima batea incet iar ochii lasau geana parca nemaivrand sa vada atata despartire.In colt de ochi incepuse sa curga izor care dadea pura apa a sufletului omenesc pentru a putea pune stamplia pe actul de separare dintre unele si altle ,dintre culoarea apasatoare care mai indulcea amintirea si multele tonuri de gri care dezgoleau fara mila durerea.A fost o data ca niciodata o clipa care nu a fost estimata corect.Si era toamana devreme dar prea tarziu .Iar acum prea tarziu toamna spre orice vis prea devreme calatorind din vis de noapte in care toata viata este roz ,spre vis de zi in care rozul se amesteca cu a fost o data.Cad picuri grei de ploaie tarzie.Cade mana de pe diafana perdea, iar geamul brumarit deshide,deshide,deshide.Deschide ochii vietii adevarate ,iar mirajul visului de noapte dispare.A fost o data si cred ca va mai fi! Ana-Maria ,21 octombrie 2014.

publicata in 2014-11-07

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Other men said they have seen angels,
  But I have seen thee
  And thou art enough.'
  ~ G. Moore
• 'Bitterness imprisons life; love releases it. Bitterness paralyzes life; love empowers it. Bitterness sours life; love sweetens it. Bitterness sickens life; love heals it. Bitterness blinds life; love anoints its eyes.'
  ~ Harry Emerson Fosdick
• 'Love is an energy which exists of itself. It is its own value.'
  ~ Thornton Wilder