“Oficial ne-am cunoscut in toamna lui 2008, dar inca din primavara-vara anului 2008, EL ma zarea prin statia din apropierea strazii noastre. Nici macar nu stiam ca suntem vecini, si daca ieseam pe balcon foarte usor am fi putut sa ne vedem, dar nu s-a nimerit vreodata. El ma zarea prin statie, ma admira si parca ii eram familiara. Putin mai tarziu, m-a vazut in Timisoara, la festivalul sperantei, unde, culmea s-a nimerit sa stau chiar cu un rand mai jos de el (pe un stadion imens), si cand am ajuns cu surorile acolo, prietenii lui i-au facut semn: “uite-o pe vecina noastra”, la care El a spus: “hey, ce mai faci? aici e locul tau,langa mine” – era un loc liber langa el, dar el nu vorbea in asa fel sa-l aud (din pacate, dar oricum l-as fi crezut nebun daca imi zicea personal) :))))
Personal, l-am cunoscut la un concert Decean in Deva, spre finalul lui septembrie, apoi a mai urmat un concert Decean la Timisoara dupa o saptamana si jumatate, unde am fost prezenta pt ca fusesem la o nunta cu cateva zile inainte. Din nou ne-am vazut, ne-am salutat, am povestit asa cum fac cu majoritatea prietenilor mei, chiar daca nu ne cunosteam, dar il simteam apropiat. Dupa scurt timp incepuse scoala, toti studentii din nou la Cluj, dar EL tocmai in vara aceea s-a mutat si nu mai eram vecini. Amandoi simteam la fel de fiecare data cand ieseam in oras: speram sa ne vedem, sa ne zarim, si tresaream la fiecare om ce semana cu el/ea. (asta mai tarziu ne-am marturisit unul altuia, bineinteles EL a inceput sa-mi spuna ca ii bate inima continuu crezand ca urmeaza sa ma vada, sa ne intersectam drumurile). In sfarsit a venit timpul pt prima Conferinta Torent, conferinta ce mi-a facut invitatia catre Casa Tamplarului. Aveam o dorinta imensa de a ajunge acolo inca dinaintea conferintei, dar imi era rusine, sau credeam ca EL va crede ca merg acolo sa-l vad pe el. Mi-am propus chiar din ziua conferintei ca duminica urmatoare merg acolo la biserica, impreuna cu o prietena. Prima intalnire cu EL insa a avut loc dinainte de mersul la biserica, marti, chiar dupa conferinta s-a nimerit sa fie liber, iar eu imi faceam “ritualul”, ma plimbam. El a realizat ca daca nu hotaram noi sa ne intalnim, niciodata nu ne vom intalni din senin, pe strada, doar din dorinta noastra puternica de a ne zari macar o secunda, asa ca s-a oferit sa-mi tina companie. Nu pot uita ziua noastra speciala, zi in care am stat 6 ore impreuna si nu vroiam ca seara sa se termine. L-am invitat joi seara la tineret, in alta biserica la care obisnuiam sa merg. Incepeam sa-l vad asa special, si inima-mi batea asa puternic cand il aveam langa mine. Colega mea de apartament a fost innebunita de cat de mult a auzit: “ce scump e!”
Am inceput sa merg acolo la biserica, prietenii lui au devenit prietenii mei. Il vedeam cum se comporta in public, cum se comporta cu toti din jurul lui si-ncepeam sa-l apreciez si sa-mi placa tot mai mult. M-am rugat mult, si ziceam ca daca voi auzi vreodata ca merg la biserica aceea doar pt el, atunci voi pleca de acolo, dar daca Domnul ma vrea in biserica asta, atunci va face orice si nu vor ajunge la urechile mele vorbele negative. Si asa a fost, Domnul m-a vrut acolo!
Nu dupa mult timp toata lumea a inceput sa observe ca e ceva intre noi, sau cel putin ne placem. Dumnezeu mi-a dat si o ocazie buna in care sa o cunosc bine pe una din surorile lui, si sa ne imprietenim. EL deja vorbise cu parintii lui, le-a povestit despre “o fata speciala”. Ne-am rugat impreuna, de fapt, am inceput in fiecare zi sa ne rugam impreuna. Aveam ora noastra, lasam totul deoparte si ne rugam pt noi, pt relatia noastra. Am primit multe semne, multa pace si confirmare de la Dumnezeu ca noi doi avem un destin impreuna. I-am cunoscut si parintii, mai neoficial, dar erau asa de scumpi. Eu nu stiam ca stiu despre mine, dar am fost atat de fericita sa-l vad pe EL ca vrea sa-i cunosc parintii.
In ianuarie 2009 am hotarat sa facem relatia asta oficiala, el cerandu-mi prietenia intr-un mod asa special si emotionant: “Vrei sa fii prietena mea ca mai apoi sa-mi fii sotie?” – wow, ma cere deja de sotie? dar da, stiam deja ce vreau si m-am bucurat sa-l cunosc bine in lunile ce-au trecut. Stiam ca relatia asta duce la casatorie pt ca cresteam tot mai mult, si ne iubeam tot mai mult. Avandu-l pe Dumnezeu in relatie nici ca ar fi putut sa fie diferit.
El isi termina si ultimul an, din 5, de facultate si speram la un job pt el sa ne putem “lua” curand. Eh, planurile Lui nu sunt intotdeauna cum credem noi. Dupa ce a absolvit, a durat inca un an pana sa isi gaseasca de lucru, an in care am investit in relatie, si da, am fost fericiti chiar daca stiam ca nunta se amana mai mult (inca un an dupa ce a avut un job), dar n-am disperat, ci am stiut ca Dumnezeu are un timp pregatit pt fiecare, iar noi aveam de gand sa asteptam si sa facem voia Lui, chiar daca am fi putut sa ne casatorim. Stiu ca Dumnezeu ne-a ferit de multe in timpul acesta, si faptul ca am asteptat ne-a adus binecuvantarea. Acum suntem cei mai fericiti si simtim cum Dumnezeu are mana Lui intinsa peste noi, si chiar daca acum trecem din nou printr-o incercare cu privire la job, dupa doar cateva luni de la nunta, Dumnezeu are modalitatile lui extraordinare prin care ne arata cat de mult ne iubeste si ca ne poarta de grija. “

Aceasta este încã o poveste de dragoste, a unor tineri care au preferat sã rãmânã anonimi, dar care sunt convinsã cã v-a impresionat cu povestea lor de dragoste ºi cu încrederea lor în Dumnezeu. Sã aºtepþi pânã vine dragostea, sã nu o stârneºti este lucru mare. Ei au reuºit ºi mai mult de atât, sunt frumoºi, tineri ºi credincioºi. Un cuplu care este extraordinar de frumos, când îi vezi întorci privirea dupã ei ºi de la care avem ce învãþa. Prin urmare, meritã sã aºtepþi ca El sã-þi scrie povestea de dragoste!

publicata in 2014-04-29

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'No man is truly married
  until he understands
  every word his wife is NOT saying.'
  ~ Unknown
• 'The first duty of love is to listen.'
  ~ Paul Tillich
• 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
  ~ Ursula K Le Guin