Am scris atatea randuri…numai sa ma pot descarca…sa citeasca cineva,iar acel cineva sa fie el… dar stiu ca asta nu se va intampla vreodata…
Totul a inceput pe 19.11.2008..el..un baiat frumos…brunet..inalt…cu ochii mari si verzi …ne-am indragostit la prima vedere… cel putin din partea mea asta a fost.. iar el asa sustinea…
Eu pe vremea aceea aveam 14 ani..iar el 19. La inceput aveam dubii in priviinta lui.. ma gandeam ca e oarecum o diferenta de varsta.. si el avea alte asteptari de la mine....
Dar am trecut peste subiectul cu diferenta aceasta de ani.. tin de pe acum sa mentionez ca am fost impreuna 2 ani si 7 luni..iar in aceasta perioada de timp..m-am ascuns de ai mei..am ascuns aceasta relatie.. deoarece erau impotriva..datorita varstei lui…iar el era sarac..dar pentru mine nu conta cat de sarac sau cat de bogat era el…aveam doar nevoie sa ma iubeasca asa cum meritam… (tin sa mai mentionez….ca ai mei sunt divortati de cand aveam 2 ani… si am suferit pe tema asta sa zic… sic and l-am cunoscut pe el..toata dragostea care mi-a lipsit am simtit ca o primesc de la el..).
Primul an a fost totul ok,dupa un an..a inceput sa ma minta..sa ma insele… eu mereu spuneam ca termin relatia cu el..iar el prindandu-mi partea slaba …venea mereu la mine cu lacrimi peste lacrimi si cu mii de iertari..si promisiuni desarte..iar eu naiva..si iubindu-l il iertam..
Aproape cand aveam 2 ani… lucrurile nu prea mai mergea mai deloc… minciuni…ma insela… pana cand a inceput sa dea in mine… lucru care ma facut sa renunt la el pentru o vreme.. spun “pentru o vreme” deoarece…2 saptamani cat am fost despartiti…el a cunoscut o fata.. care era cu 4 ani mai mare ca mine…a stat cu ea in timpul despartitii noastre.. cand dupa 2 saptamanii.. a inceput sa ma caute… si mi.a zis ca ii pare rau..ca nu poate sa mai stea fara mine…ca ii pare rau pentru tot…s-a despartit de ea.. iar noi ne impacasem.. desi aveam numai dubii in priviinta lui..incat si acum dupa atata timp ma gandesc de ce l-am iertat… au mai durat cateva luni…iar ai mei au aflat de el… mi-au interzis sa ma mai vad cu el, sa mai vorbesc cu el…
Iar intr-o zi impinsa de el, de “iubirea de pe atunci” am plecat de acasa cu el…dar nu a durat mult plecarea mea..mai exact a durat vreo 5 ore )…deoarece ai mei m-au convins sa vin acasa..promitandu-mi ca se vor mai gandii in privinta noastra… am venit acasa… mama vitrega mi-a luat telefonul..modemul… incat nu am avut cum sa vorbesc cu el timp de o luna… pana sa ajung acasa..el mi-a promis.. ca sa nu-mi fac griji ca totul va fi bine,ca el ma va astepta cat va fi nevoie…si sa nu uit niciodata ca ma iubeste cel mai mult… timp de o luna cat nu am vorbit cu el… abia mancam…plangeam mai mereu…dupa o luna…cand am incercat sa-l sun…avea telegonul inchis… si afland de la o prietena de a mea…ca el de aproape o luna se impacase si se si mutase impreuna cu acea fata cu care a fost cand noi doi am fost despartiti 2 saptamani..si cand am afla asta…am simtit ca pica cerul pe mine:(…. Eu mi-am calcat pe suflet..pe orgoliu..l-am iertat de N ori… fusesem in stare sa renunt la tot pentru el… dar nu asta ma durut cel mai mult…cel mai tare ma durut ca imi aminteam clipa de clipa..ceea ce mi-a spus pana sa ajung acasa…..iar noi de atunci nu am mai vorbit niciodata…nu am primit nicio explicatie din partea lui…dupa 2 ani si 7 luni de relatie… :( ai mei in sfarsit erau de accord cu relatia…dar nu mai era vorba déjà de relatia mea…ci de a lui cu ea…si au trecut aproape 2 ani de cand nu m.a cautat…nici eu pe el.. desi am asteptat o explicatie..si inca astept…iar acum ce am mai auzit de la prieteni comuni..ca inca e cu ea…ca mai are putin si va fi tatic…dar cu toate astea… am inteles ca se poarta cu ea…asa cum se purta cu mine..adica ma mintea…insela…dadea in mine…
Atunci am suferit enorm..dar mi-am trebuit aproape 2 ani sa realizez..ca totul a iesit in asa fel incat eu sa ies din aces peisaj.. al suferintei… si acum realizez ca daca nu era sa apara ea.. poate eu continuam sa indur si sa.l iert…
acum ca mi-am schimbat mentalitatea..am mai crescut....cred ca ma obisnuisem cu el pe atunci..nu cred ca il mai iubeam dupa cate imi facuse…iar din acea relatie am invatat multe..desi inca mai am moment cand ma gandesc la ultimele vorbe ale lui …ma intarit acea relatie..precum sustin si acea vorba..ce nu te omoara te face mai puternic! voi ce credeti,gandesc bine acum? Astept idei…pareri..sfaturi…


publicata in 2013-09-12

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'The first duty of love is to listen.'
  ~ Paul Tillich
• 'What lies behind us, and what lies before us are tiny matters compared to what lies within us.'
  ~ Ralph Waldo Emerson
• 'Love is an energy which exists of itself. It is its own value.'
  ~ Thornton Wilder