Ea



Nu-mi aduc aminte când a început totul…i-am fost alãturi într-un moment pe care ea îl considera dezonorant – nu voi înþelege niciodata de ce! Nu am simþit-o de la început aproape sufletului meu, poate din cauzã cã impunea o oarecare distanþã ºi pentru cã lãsa impresia unei infatuãri exacerbate, într-un fel, nejustificatã.
Am visat-o! Înainte! Oniricul mi-a creat un mic incident care ne-a apropiat. Mi-am dorit-o! Din acel moment, subconºtientul meu þesea scenarii diferite, cãutând circumstanþe în care sã fiu aproape de ea.
Mijlocul lui septembrie ne-a adus împreunã: eu ºi ea, oarecum, douã extreme umane. În ciuda încrederii afiºate pânã atunci, ea era nesigurã, eu – stãpân pe o situaþie pe care ea nu ºi-a dorit-o, dar pe care a regretat-o prea puþin. Nu i-am dat rãgaz sã mã îndepãrteze, nu am lãsat-o sã uite sãrutul meu, nu i-am dat voie sã vadã cât de tare mã temeam sã o pierd. Am stat în mintea ei în fiecare secundã, în fiecare minut care încerca sã ne rupa din îmbrãþiºãrile pãtimaºe, din frenezia sãrutului.
ªtiam cã asteaptã un semn de la mine, ºtiam cã o bucurã un banal mesaj trimis ºi ea stãtea cu ochii pe telefon, în ideea cã voi reacþiona în vreun fel….
“Ce faci?”
“Bine. Tu?”
“Mã gândesc la tine! Mi-e dor sã te privesc, sã îþi simt mirosul, sã fiu în braþele tale…”
“Vin pânã la tine!”
ªi mergeam doar sã o privesc, pentru cã altceva nu îmi era permis. Eram iubirea ei interzisã, era fructul meu oprit. O descopeream treptat – nu era deloc asa cum aveam impresia iniþial, dimpotrivã: ezita în chestiuni pe care eu le consideram fãrã importanþã, mã întreba de fiecare datã când era pusã în situaþia de a lua o hotãrâre, parca, neimportantã, mã ajuta, îmi era alãturi necondiþionat ºi nu-mi cerea nimic, nici mãcar atenþie. Se mulþumea cu foarte puþin – ºi oferea aât de mult - dar eu am exploatat acest fapt, deºi aveam unele reþineri etice.
În noiembrie mi-a spus cã mã iubeºte – forþatã puþin de insistenþa cu care eu îi ceream sã îmi spunã în faþã ce gândeºte despre mine ºi despre ceea ce începuseram sã avem. I-am smuls mãrturisirea pe care se ferea sã o facã. Am surprins-o în cel mai vulnerabil moment. Nu voia sã recunoascã, dar mã iubea.
Pentru cã ziua ne era interzisã, aºteptam serile. Pentru cã întâlnirile ne erau refuzate, îi scriam ºi ea imi trimitea înapoi mesaje scrise de pe un telefon rudimentar, dar, la care ea þinea foarte mult – am aflat mai târziu ºi de ce: fiindcã o apropia de mine, fiindcã îmi putea spune ca mã iubeºte ºi fiindcã bietul telefon nu dezvaluia nimanui altcuiva iubirea noastrã vinovatã.
“Unde eºti?”
“Acasã.”
“Eºti singurã?”
“Nu.”
“Ce faci, iubita?”
ªi ea îmi rãspundea într-o dulce limbã româneascã. Îi savuram mesajele. Îmi plãcea sã îmi spunã cã mã iubeºte ºi eu îi rãspundeam uneori sec: ”ºi eu”. ªtiam cã nu-i place sã-i rãspund aºa, dar îmi plãcea sã o ºtiu cumva, într-o iluzorie subordine a mea. Era supãrãcioasã, ºtia cã vorbesc cu altele ºi nu cãuta niciodatã sã-mi citeascã discuþiile pe care le purtam cu ele. Era geloasã, dar continua sã nu vrea sã nu recunoascã! Nu se considera frumoasã, îi plãcea sã spunã cã trebuie sã fie apreciatã pentru inteligenþa ei, nu pentru o imagine exterioarã efemerã. Ne certam uneori – eu alimentam certurile noastre pentru cã ºtiam cã pasiunea va fi ºi mai mare atunci când ne întâlneam sã ne împãcãm. Era aºa un amestec de copilãrie ºi maturitate în întreaga ei fiinþã, de maternitate ºi patimã – era a mea, indiferent cine ºi ce ar fi spus! Eram mândru de asta, mai ales ca ceilalþi o priveau admirativ! Dar numai eu eram iubit de ea, numai eu o puteam avea!
O iubeam! Doamne, cât o iubeam! Îi cunoºteam fiecare centimetru al trupului, ea ma ºtia pe de rost ºi nu-i puteam ascunde nimic. Când îmi repera câte o minciuna, râdeam. Nu îmi puteam închipui cã ar fi posibil sã o pierd, cum nu mi-am dat seama nici cã faptele sau vorbele mele pot sã o doarã. Cu toate cã-mi spunea uneori…
Acum e mai! Eu privesc o altã fatã, schimbãm mesaje ºi mã încearcã un regret…ºtiu cã mã iubeºte ºi acum, dar îmi vorbeºte cu aerul de superioritate pe care l-a afiºat întotdeauna ºi pe care i-l recunosc toþi. Acum încearcã sã mã convingã de faptul cã e rea ºi cã asta-i natura ei. Ea nu e aºa! Doar eu ºtiu cã nu-i aºa…doar eu ºtiu cã, pentru ca eu sã fiu fericit cu o altcineva, ea se poartã în aºa fel încât sã mã determine sã o dispreþuiesc… sã nu o mai iubesc…


publicata in 2013-06-08

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love is an energy which exists of itself. It is its own value.'
  ~ Thornton Wilder
• 'Soul meets soul on lover's lips.'
  ~ Percy Bysshe Shelly
• 'The opposite of love is not hate, it's indifference.'
  ~ Elie Wiesel