Adio, iubitul meu...
scrisoare de dragoste scrisa de Anelisse
Pentru Alin(7) H.
Da, știu... Nu mai e loc de cuvinte. Dar mă doare, enorm...
Știu că această scrisoare nu va ajunge la tine niciodată, dar așa pot să mă descarc de tot ceea ce am pe suflet. E trist, dar adevărat. :( Scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi. Pentru prima dată în viața mea trăisem cu adevărat, pentru prima dată iubisem, chiar dacă nu ți-am arătat-o niciodată.
Știu că m-ai mințit, am fost o fraieră să mă încred în cuvintele tale. Mai știu și că acum ești cu altele, dar nu le iubești, doar te joci cu ele. Tot ce a fost... "Tot", a însemnat ceva pentru tine? Mereu tind să cred m-ai iubit sau că măcar ai ținut la mine. Ții minte când te-am întrebat care e diferența dintre a ține la cineva și a iubi? Și ce mi-ai răspuns?
Poate pentru tine n-a fost cine știe ce, dar pentru mine, da. Nu am crezut niciodată că o să renunți atât de ușor la "noi". :) M-a durut. Dar nu ți-a păsat niciodată de cum m-am simțit eu. Am încercat să te schimb, să te fac mai bun.
Sunt uimită de cât de repede ai uitat de mine, să te prefaci că n-ai auzit de nicio fată cu numele meu (" care Anelisse?"), că nu mă cunoști sau că n-ai vorbit cu mine niciodată. Doar ai plecat și i-ai lăsat pe alții să mă vindece. Însă, cu toate acestea, cel mai bun leac ești tu... Nici măcar timpul nu mă va vindeca vreodată, ci doar va masca rana. Nu am fost niciodată perfectă, tu îmi erai perfect mie. Îmi spuneai că eu sunt "cea mai bună și perfectă fată din lume" și că niciodată nu mă vei părăsi. Au fost doar falsuri, MINCIUNI. "Iubitele" tale sunt contraargumentul vorbelor tale spuse atunci. Poate că merit asta.
Sunt multe de spus, dar prefer să mă rezum la atât. Țin să-ți spun că încă te iubesc enorm, iubitul meu, prima mea iubire, prințișorul meu, piticul meu, pandii meu.
Adio, Aly meu. Ai grijă de tine. Te voi iubi mereu.
Anelisse
publicata in 2017-08-16
Inapoi la Scrisori de dragoste